Scenariu! Part 1. Introducere

5 ianuarie 2011.
     Într-un club de noapte din Chişinău, în zona privată a discotecii stăteau trei baieţi. Cei trei erau despărţiţi de întreaga discotecă de o bucată de material, erau rupţi de la realitate, consumau alcool cu excesivitate, într-o scrumieră pe masă mocnea o ţigară cu marihuană din care baieţii mai trageau din când în când. De la Anul Nou erau doar prin cluburi şi restaurante. Nu-i interesa ce timp era afară, nu aveau nici ideeie ce zi este, se poate de dat şi o explicaţie: erau copii unor oameni respectaţi şi influenţi din ţară. Toţi erau de o vârstă, aveau câte 21 de ani, erau prieteni din copilărie, învăţând în aceeaşi şcoală timp de 12 ani. Se numeau: Anton Pintea, Valentin Şoimaru şi Constantin Bondarenco. Erau copii de bani gata, viaţa lor era fară de probleme,  învăţau la universităţi prestigioase din Europa, aveau la dispoziţie mulţi bani, nu le se refuza nimic, îşi traiau viata la maximum. Tatăl lui Anton era un businessman de succes din Republica Moldova care avea afaceri începând de la domeniul bancar şi terminând cu firme de construcţii, tatăl lui Valentin era un politician foarte influent din Republica Moldova care era în anturajul preşedintelui, consilier, tatăl lui Constantin un media magnat din ţară care avea o mulţime de posturi de radio, televiziuni, reviste, gazete şi agenţii de publicitate. Deci erau foarte bine asiguraţi şi părinţii le îndeplineau orice dorinţă.
    Era trecut deja de ora 2, baieţii de beţi şi afumaţi ce erau nu mai vorbeau, doar tăceau şi o data la 10 minute Anton le turna căte un păhar de vodkă la fiecare, cu cuvintele "Hai norok" dădeau peste cap păharul de vodkă şi mai ciuguleau căte ceva din fructele de pe masă.
- Eu nu mai beau! exclamă Constantin
- Da ce te apucă jelea? îl lua la mişto Valentin
-Nu bă, dacă mai beau, vărs şi adorm aici!
Anton care urmarise această mică discuţie tăcut, îşi scoase ţigară cu marihuană din gură, sa ridicat şi scoase din buzunar un pacheţel cu substanţă albă şi o puse pe masă, rostind:
-Iaca şi leacuri băi baieţi!
-Iara Cocaină băi! spuse Constantin cu o oboseală în voce.
-Nu iară ci din nou! îi reproşă Valentin care la văzu acestui pacheţel scoase din buzunar un card bancar şi începu să facă drumuri pe care baieţii trebuiau să le tragă prin nas printr-o bacnotă de dolar pe care Anton deja o pregătise.
După ce fiecare a tras căte două drumuri, se aşezaseră pe scaun aşteptând efectul.
-Te rupe? întrebă Valentin uităndu-se spre Anton
-Aşteptă băi oleacă!
-Da mie parcă îmi este mai bine! spuse Constantin fără ca să fie întrebat de cineva.
Cocaina îşi începea efectul, baieţii simţeau cum corpul se umple de energie, devineau mai vorbăreţi, începeau a gîndi mai bine.
-Hai să dansăm! a propus Valentin
Cei trei au ieşit din zona lor, şi au intrat în dans cu cei aflaţi în discotecă. Au dansat undeva în jur de vreo o oră jumate, care pentru ei a trecut ca căteva minute. Anton se apropiase de Constantin şi îi spuse:
-Costea, hai să ieşim şi să ne ducem la apartamentul meu de la Ciocana eu am cheiele, acolo mai consumăm ceva şi chemăm nişte fete.
-Facem ! spuse Costea.
Cei trei au ieşit din Discotecă, s-au urcat în Mercedesul lui Costea şi au pornit spre apartamentul de la Ciocana.

To be continued....

Despre Blog!

Încep un blog. Cum este specific de la început, nimic nu este clar, nu se ştie ce soartă va avea acest blog, nu ştiu daca voi fi eu unicul care va scrie aici ori o sa mai posteze cineva aici. Nu ştiu daca îl va citi cineva în afară de mine. Ştiu cu siguranţă ca voi scrie aici când voi avea plăcere şi când voi avea despre ce scrie. Nu o fac pentru cineva, o fac pentru mine. Voi scrie de toate. Am în plan cu un prieten să facem un scurt metraj. Scenariul cel mai probabil o să ajungă la început aici. Deci dau startul acestui blog. START!

“Bucuraţi-vă”

“Bucuraţi-vă”
Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
Simplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este.
Uite-o din nou, trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie
Uite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.

 Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.
 
Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dânsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul.
Zilele trec, zilele vin… ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte,
Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Autor: Dumitru Matcovschi