Hai ș om grăi!

-Ia vină încoa wăi!
-Dacă îți trebuie vină!
-Șo cu tătu strah potereal?
-Ia ego ne nasheol 4toby potereal!
-Oi umnyi nashiolsia, ia treci încoa pobozarim
-Idi măi tusuisea, ce vrei ceva să-ni predivești?
-Wăi tî s kakogo raiona....

Și iaca așa treceau nopțiile la cenaclu ”Vara vine-Vara pleacă, Omul totuna se cacă” unde se adunase cei mai de vază oameni de cultură din țară!

Konetsuri de Filme

.... El o strînse la piept, apoi o sărutase pe obraz se întoarse și futu o borătură *titre*
....Epilog. Cîteodată ceea ce cauți nu este ceea ce îți dorești, cîteodată vrei să te caci da nu ai unde *titre*
.....-Liza, Liza tu ești? -Da! -Ah tî pidaraskă! huiaci un razvarot po ibalu s naghi *titre*
.....-Ivan sa peredoznit! -Serios? -Da! -Pidarasu și nu mo chemat pe mine. *titre*
....-Și tu crezi ca el îi gay? - Nu știu, da mai degraba ca da! *titre*
.....In sfîrșit venise timpul să o sărute, buzele lor erau la un milimetru cînd el trase o beșină care trebuia să fie fară sunet *titre*
.....Soferul:-Ia ibu 220 pe ceas, uhuuuu ... oh shit, frîna nu lucrează  Pasagerul - Zaibisi *titre*
.... *titre*

Interviu!

-Bună ziua ne aflăm în satul Panăşoiul de Jos din raionul Şoldăneşti. Am ales acest sat pentru că aici se află cea mai mare brigada de tractoare din Republica Socialistă Moldovenească. Azi aici nu a mai rămas nimic aproape, ne-a întălnit paznicul, domnul Ivan Stepanovici Grîu! Deci domnul Ivan Stepanovici puteţi să ne povestiţi cîte ceva din viaţa celei mai mari brigăzi de tractoare.
-Bună dziua, da ce pot eu să vă spun dragi lui gheaghea, tractornaia brigada noastră era cei mai mare şi mai frumoasă nu numai din raionul nostru da din tat respublika. Iaca vedeţi cabina ceea de MTZ-1221 ap iaca de acolo să înşepe brigada noastră şi deamă pînă hăt în partea ceilaltă lîngă elevatornaia se termina. Şi iaca cum zicem era mare şi ave de tăti de care vrei şi nu vrei. Da amu nică nu o rămas iaca eu şi cîinele ista.
-Domnul Ivan Stepanovici apare întrebarea cum de s-a destrămat aşa brigada puternică şi mare.
-Apă iaca, da să vă povestesc tăt cum o fost. În 1985 aici lucrau 300 de oameni în frunte cu directorul nostru Anatol Mihaelovici Chiron. Din 300 aeştia de oameni 150 erau tractorişti, 50 erau cobaineori şi deama restul erau mehanici, povari aicea erau, chiar şi soră medicală într-un timp era. Da ce oameni la noi lucrau nu aveţi ideie, iaca ne-am adus aminte de mehanicul nostru Grigorii Gheorghivici Tun, om cu mîini de aur, îi aducei tractor pe bucăţi el ţi-l face într-o noapte ca de la zavod, ce-i drept că o lucrat numai vreo doi ani şapă acolo şi-o taiet doua degete într-o zi şi lo luat cu vîrtaliotul la respublikanskii la Chişinău şi nu so mai întors. Şi cum vă povestem eu în 1985 aici lucrau 300 de oameni, de tăte erau şi mehaniceskii ţeh, zapravkă, garajuri, bufet... iaca ne-am adus aminte de bufetul nostru, zav-proizvodstva şi povar şef era la noi Clavdia Semionovna Şpac, femeie de aur hraneau în fiecare zi 300 de oameni, borşul era borş, vtoroi era vtoroi şi campotul campot. Şi iaca cum ziceam eu în 1985 lucraz aici 300 de oameni, cum va-m mai spus tractorişti, mehanici, povari, svarşişi.... oo iaca ne-am adus aminte de Nicolai Timofeivici Vîrtosu, cum sa-r zice svarşic de la Dumnezeu omul ista vare şi prin ploaie ş prin zăpadă. Şi cum vă spuneam în 1985 aici erau 300 de oameni la noi la brigadă, erau şi 150 de tractore, 50 de combaine, 120 de priţepuri, 40 de cultivatore, 30 de pluguri şi 1 rasekateli. Iacă în 1985 brigada noastră era cea mai mare, şi aşa o fost pînă în 1992 deama cînd sovetskii soiuz so terminat şi deamă nu mai veneau ruble de la Chişinău, aşă că după ce oameni nu o primit zarplata un an cei 150 de tractorişti o luat tractorele în loc de zarplată, combaineorii - combainele, svarşişii-svarka, povarishile-castrulele, iar directorul şi o mai rămas. Da eu dacă îs storoj ne-am luat nişte scaturi la nepoţi să se ducă la scaldat vara şi iaca amu primăria îni dă 300 de lei pe lună să păzesc cabina asta şi scladul cela, acolo primarul ţine păpuşoi! Şi iaca-i tătă comedia.
-Mulţumim domnul Ivan Stepanovici, şi vă dorim succese!
-Hai Bagdaproste!

Copil aş vrea să fiu. Copil să fiu aş pleca la bunica. Copil să fiu aş alerga toată ziulica pe câmpiile din satul meu. Da nu sunt născut la sat, dar e al meu. Acolo miroase a pâine proaspătă de cuptor, acolo serile de toamnă sunt îmbibate cu fumul de la jăraticul care mocneşte, acolo serile lungi de iarna sunt ca din poveşti, acolo îi libertatea, acolo e tărîmul în care nu sunt probleme. Copilăria ceva frumos, un vis, o secundă de fericire. Dar totul e trecător, şi omul e melancolic.

Scenariu Part 3.

Deodată se auzi o muzică. Era ringtonul de la telefonul lui Costea. Baieţii adormiseră şi se făcu deja ziua, Costea se trezi dar nu dovedi să răspundă. A luat telefonul de pe masă şi s-a uitat la oră, era ora 13.
-Bă sculare! strigaseră Costea, hai ca e ora unul, a mei deamă mă caută.
-Ce faci gălăgie, şi ce dacă e unul, mare jele, pe mine nimeni nu mă caută! spuse somnoros Valentin.
-Faceţi ce vreţi da eu mă duc acasă, mă duc să-ni fac un duş şi să mă culc. Anton tu ce faci? întrebă Costea.
-Wăi, eu merg cu tine, dămi încă 2 minute şi mă scol.
-Bă nu mai mult, eu pînă ce mă duc să beau o cafea.
Costea plecă în bucătărie şi a pus ceainicul la fiert, îşi aprinse o ţigară şi începu să fumeze aşteptând apa să fiarbă. Venise şi Valentin cu Costea la bucătărie. Îşi făcuse toţi câte o cafea.
-Mai ţineţi minte ceva din ziua de ieri? întrebă Valentin
-Eu ţin minte numai cum am intrat în discotecă şi atît! spuse Costea
-Bă eu îni aduc aminte cîte ceva din discotecă, cîte ceva din apartament, dar parcă tot o fost un vis! adăugase Anton.
-Ei înseamnă ca o fost zaibisi! excalmă Valentin.
Băieţii începuseră să se râdă. Îşi terminaseră cafelele, făcu oleacă de ordine prin casă, şi se urcaseră în maşina lui Costea şi se împornise acasă. Toţi trăiau pe aproape aşa ca Costea ia dus pe toţi acasă, baieţii înţelegânduse pe drum să iasă mai în seară la un jogging în parc pentru a mai intra în formă.
Urmează...