Interviu!

-Bună ziua ne aflăm în satul Panăşoiul de Jos din raionul Şoldăneşti. Am ales acest sat pentru că aici se află cea mai mare brigada de tractoare din Republica Socialistă Moldovenească. Azi aici nu a mai rămas nimic aproape, ne-a întălnit paznicul, domnul Ivan Stepanovici Grîu! Deci domnul Ivan Stepanovici puteţi să ne povestiţi cîte ceva din viaţa celei mai mari brigăzi de tractoare.
-Bună dziua, da ce pot eu să vă spun dragi lui gheaghea, tractornaia brigada noastră era cei mai mare şi mai frumoasă nu numai din raionul nostru da din tat respublika. Iaca vedeţi cabina ceea de MTZ-1221 ap iaca de acolo să înşepe brigada noastră şi deamă pînă hăt în partea ceilaltă lîngă elevatornaia se termina. Şi iaca cum zicem era mare şi ave de tăti de care vrei şi nu vrei. Da amu nică nu o rămas iaca eu şi cîinele ista.
-Domnul Ivan Stepanovici apare întrebarea cum de s-a destrămat aşa brigada puternică şi mare.
-Apă iaca, da să vă povestesc tăt cum o fost. În 1985 aici lucrau 300 de oameni în frunte cu directorul nostru Anatol Mihaelovici Chiron. Din 300 aeştia de oameni 150 erau tractorişti, 50 erau cobaineori şi deama restul erau mehanici, povari aicea erau, chiar şi soră medicală într-un timp era. Da ce oameni la noi lucrau nu aveţi ideie, iaca ne-am adus aminte de mehanicul nostru Grigorii Gheorghivici Tun, om cu mîini de aur, îi aducei tractor pe bucăţi el ţi-l face într-o noapte ca de la zavod, ce-i drept că o lucrat numai vreo doi ani şapă acolo şi-o taiet doua degete într-o zi şi lo luat cu vîrtaliotul la respublikanskii la Chişinău şi nu so mai întors. Şi cum vă povestem eu în 1985 aici lucrau 300 de oameni, de tăte erau şi mehaniceskii ţeh, zapravkă, garajuri, bufet... iaca ne-am adus aminte de bufetul nostru, zav-proizvodstva şi povar şef era la noi Clavdia Semionovna Şpac, femeie de aur hraneau în fiecare zi 300 de oameni, borşul era borş, vtoroi era vtoroi şi campotul campot. Şi iaca cum ziceam eu în 1985 lucraz aici 300 de oameni, cum va-m mai spus tractorişti, mehanici, povari, svarşişi.... oo iaca ne-am adus aminte de Nicolai Timofeivici Vîrtosu, cum sa-r zice svarşic de la Dumnezeu omul ista vare şi prin ploaie ş prin zăpadă. Şi cum vă spuneam în 1985 aici erau 300 de oameni la noi la brigadă, erau şi 150 de tractore, 50 de combaine, 120 de priţepuri, 40 de cultivatore, 30 de pluguri şi 1 rasekateli. Iacă în 1985 brigada noastră era cea mai mare, şi aşa o fost pînă în 1992 deama cînd sovetskii soiuz so terminat şi deamă nu mai veneau ruble de la Chişinău, aşă că după ce oameni nu o primit zarplata un an cei 150 de tractorişti o luat tractorele în loc de zarplată, combaineorii - combainele, svarşişii-svarka, povarishile-castrulele, iar directorul şi o mai rămas. Da eu dacă îs storoj ne-am luat nişte scaturi la nepoţi să se ducă la scaldat vara şi iaca amu primăria îni dă 300 de lei pe lună să păzesc cabina asta şi scladul cela, acolo primarul ţine păpuşoi! Şi iaca-i tătă comedia.
-Mulţumim domnul Ivan Stepanovici, şi vă dorim succese!
-Hai Bagdaproste!