Deodată se auzi o muzică. Era ringtonul de la telefonul lui Costea. Baieţii adormiseră şi se făcu deja ziua, Costea se trezi dar nu dovedi să răspundă. A luat telefonul de pe masă şi s-a uitat la oră, era ora 13.
-Bă sculare! strigaseră Costea, hai ca e ora unul, a mei deamă mă caută.
-Ce faci gălăgie, şi ce dacă e unul, mare jele, pe mine nimeni nu mă caută! spuse somnoros Valentin.
-Faceţi ce vreţi da eu mă duc acasă, mă duc să-ni fac un duş şi să mă culc. Anton tu ce faci? întrebă Costea.
-Wăi, eu merg cu tine, dămi încă 2 minute şi mă scol.
-Bă nu mai mult, eu pînă ce mă duc să beau o cafea.
Costea plecă în bucătărie şi a pus ceainicul la fiert, îşi aprinse o ţigară şi începu să fumeze aşteptând apa să fiarbă. Venise şi Valentin cu Costea la bucătărie. Îşi făcuse toţi câte o cafea.
-Mai ţineţi minte ceva din ziua de ieri? întrebă Valentin
-Eu ţin minte numai cum am intrat în discotecă şi atît! spuse Costea
-Bă eu îni aduc aminte cîte ceva din discotecă, cîte ceva din apartament, dar parcă tot o fost un vis! adăugase Anton.
-Ei înseamnă ca o fost zaibisi! excalmă Valentin.
Băieţii începuseră să se râdă. Îşi terminaseră cafelele, făcu oleacă de ordine prin casă, şi se urcaseră în maşina lui Costea şi se împornise acasă. Toţi trăiau pe aproape aşa ca Costea ia dus pe toţi acasă, baieţii înţelegânduse pe drum să iasă mai în seară la un jogging în parc pentru a mai intra în formă.
Urmează...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu