Copil aş vrea să fiu. Copil să fiu aş pleca la bunica. Copil să fiu aş alerga toată ziulica pe câmpiile din satul meu. Da nu sunt născut la sat, dar e al meu. Acolo miroase a pâine proaspătă de cuptor, acolo serile de toamnă sunt îmbibate cu fumul de la jăraticul care mocneşte, acolo serile lungi de iarna sunt ca din poveşti, acolo îi libertatea, acolo e tărîmul în care nu sunt probleme. Copilăria ceva frumos, un vis, o secundă de fericire. Dar totul e trecător, şi omul e melancolic.